Death Connects Us To Life


Image of the WeekMoartea ne leagă de viață
– de Somik Raha

Crescând cu învățături monahale despre efemeritea vieții, am avut ocazia să le aplic când bunica mea s-a prăpădit, urmată de bunicul meu în succesiune rapidă. Mi-am spus că numai corpul lor a dispărut. Sufletele lor erau veșnice și prin urmare, nu era nici un motiv de jale.

Doar ani mai târziu mi-am dat seama că mi-am scurtat circuitat sentimentele mele de dragoste față de bunicii mei. Că trebuia să le permit acelor sentimente să-și găsească expresia într-un mod natural. Prin faptul că nu mi-am dat acel răstimp, m-am lipsit de aceste sentimente. Am avut nevoie de mulți ani de eforturi mari pentru a realiza că moartea ne leagă de viață. Propria noastră viață. Este o ocazie nu doar să ne amintim de efemeritatea vieții noastre dar să și reflectăm despre scopul de a trăi. Este de asemenea o ocazie de a simți izvorul binecuvântat al iubirii și al recunoștinței în plinătatea ei trecând prin stadiul de jelire.

Poate că este din acest motiv că vechile culturi au impus o încetare a muncii obișnuite pentru o perioadă de timp proporțională cu adâncimea relației noastre cu cel dispărut. În acest timp, vom primi sprijinul deplin al comunităților noastre în crearea unui spațiu unde ne putem lega în siguranță la plinătatea sentimentelor noastre. În felul acesta, am avut ocazia să ajungem la o acceptare adevărată și nu doar la una mentală a trecerii celui iubit.

Un semn al felului de acceptare la care am parvenit este dacă simțim deplinătate sau fragmentare în urma pierderii. Deplinătatea vine de la acceptarea reală a oricărui sentiment care apare în noi în raport cu cel care nu mai este cu noi. Fragmentarea este ceea ce rezultă atunci când ne este frică să simțim tristețea care a rezultat în urma dispariției. Fragmentarea ne prinde în căutarea dragostei peste tot, cu excepția locului unde se poate afla cu adevărat – în inimile noastre.

Deplinătatea, pe de altă parte, ne permite să digerăm esența afecțiunii pe care am simțit-o pentru cel care a plecat și să o facem o parte permanentă a ființei noastre. Această digerare ne eliberează de teama sentimentele noastre și ne înrădăcinează în bucuria și recunoștința pentru că am fost afectați, oricât de sumar, de o altă viață.

Semnificația întrebărilor pentru reflecție: Cum te raportezi la noțiunea că jalea crează un spațiu pentru a ne lega în siguranță la semtimentele altei persoane?
Poti să împărtăşeşti o poveste despre deplinătate și bucurie, prin jale desăvârșită și adevarată?
Ce te ajută pe tine să nu fii distrus de jale în timp ce accepți pe deplin pierderea?
 

by Somik Raha.


Add Your Reflection

18 Past Reflections