Păstrând gaura de fum deschisă
--by Martin Shaw
==
Din miturile siberiene aflăm că atunci când vrei să faci rău altora, te furișezi în cortul lor și închizi gaura de evacuare a fumului.
În acest fel Dumnezeu nu-i mai poate vedea.
Se închide gaura de fum și se rupe astfel conexiunea cu lumea divină. Munți, râuri, copaci.
Se închide gaura de fum și astfel oamenii își pierd mințile.
Se închide gaura de fum și astfel devenim posedați de noi și doar de noi înșine.
Se închide gaura de fum și astfel îți va ține companie doar propria nevroză.
Ei, destul cu asta. Pe bune? Suntem oameni în toată firea. Să luăm o gură de aer.
S-ar putea să fim nevoiți să căutăm solitudine, dar haideți să nu ne izolăm de ceea ce este încântător.
În prezent suntem cu toții în alertă, și pe bună dreptate, dar nu intenționez să ratez momentul actual în care, ca societate, pătrundem pe un tărâm profund mitic.
Uit cum stau lucrurile în mod obișnuit. Nicio poveste cu însemnătate nu începe astfel.
Ce trebuie să se schimbe? Ce trebuie să se adâncească? Ce parte bună din mine am abandonat pentru mă întoarce din nou la ea?
Este benefic să-mi vizitez propria ruină.
Aș putea oare să cad din nou la pace cu propriul suflet?
Nu aveți nevoie de mine ca să vă spun cum să țineți gaura de fum deschisă. Aveți nenumărate căi.
Suntem copleșiți de greutatea cuvintelor -- virus, izolare, pandemie -- și toate acestea corespund unor lucruri reale. Avem nevoie, până la un punct, de hărțuirea organizațională pe care o aduc aceste cuvinte.
Dar totuși, atunci când le pronunțați, aduc ele posibilitatea creșterii?
Unde este oare frumosul și sensul în această poveste?
Asta este parte - dar doar o parte - din răspunsul corect.
Însemnătatea mai adâncă a doliului ar putea duce la așternerea unui covor de rugăciune.
Înainte de a face scrum lumea prin furia colectivă, am putea oare să stăm împreună în reculegere la priveghi?
Am putea oare să vărsăm lacrimi pentru o viziune?
Este ceea ce am făcut mereu.
==
Întrebări pentru reflecție: Cum vă raportați la alegoria găurii de fum ca legătură cu tot ceea ce este dincolo de ego-ul nostru limitat? Ce vă ajută să vă conectați cu ceea ce este încântător în timp ce vă duceți viața în izolare? Vă puteți gândi la o legătură mai veche cu sufletul vostru cu care acum refaceți conexiunea?