What Is Holding It Together?
Ce ține totul împreună?— de Nora Bateson
Pentru tine, un răgaz de necontenabilitate. Pagini în siguranţă pentru cuvinte, pentru a le gusta în timp ce își determină justeţea. Lăsați-i să curgă ca niște râuri pe versanţii muntelui, aranjând curburile și schimbând textura. Gândurile încă nesatisfăcute ajung în măști de exprimare, devenind barzi pentru a te duce unde poți vedea cât ești de imens înăuntru.
Cuvintele sunt delicioase, dar nu pot spune prea multe. Ele pierd adesea apa semnificației înaintea nașterii. Dar ele pot fi agitate pentru a forma descrieri ale respirației, privirilor, gesturilor și impulsurilor între vieți. Poate că scrisul constă în găsirea unei zgvrieturi în piele a cunoașterii, unde înţepătura și praful și sângele zilei este lăsat să curgă, și muzica este lăsată să intre.
Nu există nici o limbă care să definească procesele în spirală ale contextului vast în care suntem participanți. Nu avem nume pentru modelele de interdependență. Pentru a bloca filigranul delicat al vieții în explicație înseamnă să-l pierzi, dar nu să vezi că este dezastruos. Cuvintele sunt ceea ce avem. Motivul, pentru care facem orice, contează.
Un caleidoscop în interior – un defragmentator – ar putea fi util pentru a privi ordinea fracturată printr-o lentilă unitară. Un super-erou dintr-o carte de benzi desenate ar putea avea o astfel de unealtă la centura. Modul în care vedem influenţează ceea ce facem, atât în ceea ce privește amploarea studiului global, până la detaliile unei simple zile. Jucând cu limitele percepției noastre, cunoașterea noastră și trăgând scenariul cultural este ca și cum vom folosi o spălare cu suc de lămâie pentru a descoperi cerneala invizibilă și schelele nerostite pe care le locuim.
Cernelurile de interdependență sângerau peste granițele dintre profesionalism, cercetarea academică și banalitatea vieții cotidiene. Teoria și filozofia sunt pătate de lumină și ambele sunt in opoziție vis- à -vis. Ce păstrează împreună această colecție de priviri? Ce ține orice împreună? Adezivul este superficial, deci nu acesta. Cusătura este mai bună, cusută, repară cusăturile de percepție rupte – eventual. Este întrebarea potrivită – ce o ține împreună? – și întrebarea singură ar putea fi sursa investigării. Desigur, o căutare a eleganței într-o mizerie a compensațiilor ponderate și a fasonărilor spălate de râuri ale contextului vieții este suficientă pentru o coloană vertebrală. Probabil?
Semnificația întrebărilor pentru reflecție: Ce se întâmplă când te apleci pe investigarea: "Ce o ține împreună?" Poți împărtăși o experiență personală despre un moment când te-ai uitat la ordinea fracturată printr-o lentilă unitară? Ce vă ajută să vedeți filigranul delicat al vieții fără a fi nevoie să-l blocați în explicații?
Extrasul lui Nora Bateson din capitolul introductiv al cărții sale, ‘Arcuri mici de cercuri mai mari’.
Nora Bateson's excerpt from the opening chapter of her book, Small Arcs of Larger Circles.
SEED QUESTIONS FOR REFLECTION: What comes up for you when you lean into the inquiry, 'What is holding it together?' Can you share a personal experience of a time you looked at fractured order through a lens of unity? What helps you see the delicate filigree of life without needing to lock it in explanation?
Add Your Reflection
10 Past Reflections
On Mar 30, 2019 Zillah Glory wrote :
oh, i love the lusciousness in this writing... thank you for that.
Post Your Reply
On Mar 26, 2019 Anne Adams wrote :
Perhaps it's already together, and has been forever so - Then the question is: How can we know, feel - CELEBRATE - it?
Post Your Reply
On Mar 24, 2019 Jagdish P Dave wrote :
According to my understanding inquiry made with an open mind and an open heart holds different forms of life including nature together. In such togethernessall man-made boundaries melt away and we realize harmony, unity and oneness.
I experience of de-fragmented unity when I let my heart be touched by the caressing hands of people in my life and when I reach out and place my caringhandson someone's achingshoulders.
Inner silence without words of explanation helps me to see the delicate filigree of life. Seeing the inner light needs the inner eyes to be open without clouds of thoughts.
I experience of de-fragmented unity when I let my heart be touched by the caressing hands of people in my life and when I reach out and place my caringhandson someone's achingshoulders.
Inner silence without words of explanation helps me to see the delicate filigree of life. Seeing the inner light needs the inner eyes to be open without clouds of thoughts.
1 reply: Amen | Post Your Reply
On Mar 24, 2019 David Doane wrote :
What is holding it all together is a force more than material reality, beyond time and space, beyond quantum reality. It is a force that is eternal and infinite, with no beginning and no end. It is a force called by many names including Consciousness, Eternal Source, Great Spirit, Being, Yahweh, Brahman, and God, each a word pointing at something that is undefinable and incomprehensible. All that is is a one piece delicate filigree, and the challenge for us is to see it as such and not disintegrate it by our words or action. Alan Watts said we divide in thought what is one in nature. It is we who fracture the delicate filigree. I have grown in my ability to at times look at fractured order through a lens of unity. I know that explanation accomplishes nothing and is frequently stultifying, so I'm seldom tempted to lock the delicate filigree of life in explanation. Rumi stated that silence is the language of God, and all else is a poor substitute. I prefer awe regarding the delicate ... [View Full Comment]
1 reply: Amen | Post Your Reply
On Mar 23, 2019 aJ wrote :
Love, (not “the feeling” but “the decision” ... The God, Who ISLove), holds everything together. Hate, the exact opposite of Love, tears apart ... destroys ... seeks to intimidate and control. My faith in Truth helps me to see the delicate nature of life without needing to lock it in explanation. God can explain ... I cannot ... but, perhaps, one day It will become clear.
Post Your Reply
On Mar 22, 2019 sheetal wrote :
We attended funeral of a friend's mother this morning. It felt like everyone around became aware of their own time coming..sooner or later.
As i opened this passage it dawned on me that thread of life ends at death, and the realization that we are all slowly coming to the end of the thread, holds life together. Then, there is unity...all of us are dying! Not out of fear of death, but out of the urgency to live fully, till it ends, which means to love fully irrespective and beyond our beliefs, actions, stature in life or words we are known by or we speak. This love which words may fail to explain is what delicate filigree of life can hold.
As i opened this passage it dawned on me that thread of life ends at death, and the realization that we are all slowly coming to the end of the thread, holds life together. Then, there is unity...all of us are dying! Not out of fear of death, but out of the urgency to live fully, till it ends, which means to love fully irrespective and beyond our beliefs, actions, stature in life or words we are known by or we speak. This love which words may fail to explain is what delicate filigree of life can hold.
Post Your Reply
On Mar 21, 2019 susan schaller wrote :
The ink of interrelationship, the magical river called language, connecting us to each other, to things and to those who have been dead for centuries. Yet words are not as full as we can be and are. As both St. Augustine and the Buddha said, "They are just fingers pointing to the moon." Only I can experience the moon, but I am so grateful others and their words pointed me toward the light and away from the dark.