Dragostea nu este o emoție
— de Barbara Frederickson
Dragostea, definită ca momente micro de rezonanță de pozitivitate, poate fi astfel cea mai generativă și consecventă a tuturor emoțiilor pozitive. În virtutea faptului că are o singură stare, împărțită și reverberată între două sau mai multe creiere și corpuri simultan, capacitatea iubirii de a lărgi mentalitățile și de a crea resurse poate avea o acoperire mult mai mare.
Iubirea, deci, nu este pur și simplu o altă emoție pozitivă. Mai degrabă, fenomenul instantaneu prin care ne simțim și facem parte din ceva mai mare decât noi înșine. Semnificația vieții nu poate ieși din idealurile uriașe și nerealiste utopice ale iubirii "fericite", ci din ceea ce istoricul de artă Nicholas Bourriaud numește "micro-utopiile de astăzi" de pozitivitate comună. Văzând dragostea ca rezonanță de pozitivitate, ce estompează și limitele care înconjoară conceptul de emoție.
Multe, dacă nu cele mai multe descrieri științifice ale emoțiilor, localizează aceste fenomene afective în indivizi, limitate în mintea și în pielea unei persoane. Prin contrast, conceptul de rezonanță de pozitivitate se aliniază cu perspectivele oferite în cadrul psihologiei culturale, care poziționează emoțiile ca desfășurându-se între oameni și în mijlocul lor în timp ce interacționează. Observând emoțiile drept proprietăți ale indivizilor, acestea pot fi într-adevăr un produs secundar miopic al tendinței occidentale de a extrage perceptiv obiecte focale din contextul mediului lor. Dimpotrivă, poziționarea iubirii ca proces dinamic care dezvăluie și unifică două sau mai multe persoane care interacționează oferă un caracter cumpătat funcțiilor sociale ale emoțiilor pozitive.
Văzând dragostea ca rezonanță de pozitivitate, există și implicații practice pentru modul în care oamenii își pot întări relațiile, familiile și comunitățile. Dorința de a le îmbunătăți în mod direct poate fi ca și cum ați spune unui străin complet "credeți-mă" în absența unor acțiuni demne de încredere. În schimb, știind că relațiile, familiile și comunitățile devin mai puternice în măsura în care pozitivitatea rezonează între și în rândul oamenilor dezvăluie valoarea planificării și prioritizării pozitivității. Crearea de activități și contexte sigure care să permită conectarea senzorială în timp real și care să sprijine apariția unor emoții pozitive comune devine calea de a construi legături sociale și comunitate. Această orientare poate fi deosebit de valoroasă în cadrul culturilor urbane contemporane care propulsează oamenii spre conexiuni sociale multifuncțională și mediate de tehnologie. După cum spunea romancierul Ursula Le Guin, "Dragostea nu stă doar acolo, ca o piatră; precum pâinea; ea trebuie frământată tot timpul, refăcută continuu. "
Semnificația întrebărilor pentru reflecție:
Cum te referi la noțiunea de iubire ca pe un fenomen momentan prin care simțim și facem parte din ceva mai mare decât noi înșine?
Poți împărtăși o poveste personală de când ai simțit dragostea în acest fel?
Ce vă ajută să creați un spațiu pentru rezonanța pozitivității în viața voastră?