Comunicarea ca sincronizare reciprocă
-- de Ursula LeGuin
Fiecare act de comunicare este un act de curaj extraordinar, prin care ne cufundăm în două posibilități paralele: posibilitatea de a planta într-o altă minte o sămânță încolțită în propria noastră minte, privind-o înflorind, ca o floare uimitoare a înţelegerii reciproce; sau posibilitatea de a fi înțeleși complet greșit, rezumându-ne la o buruiană veștedă.
Candoarea și claritatea sunt foarte importante pentru fertilizarea solului, dar în cele din urmă există întotdeauna o urmă de imprevizibilitate în climatul comunicării - chiar și cea mai caldă intenție poate fi întâmpinată cu frigiditate. Cu toate astea, ceva ne impinge să ținem în ambele mâini aceste două posibilități, și să continuam să ne lăsăm pradă frumuseții și terorii conversației, acestei vechi și trainice înzestrări umane. Și cel mai magic lucru, cel mai sacru lucru, este că oricare ar fi rezultatul, sfârșim prin a ne transforma unii pe ceilalți în urma acestui proces de a vorbi și a asculta, care ne face atât de vulnerabili.
Comunicarea directă, față-în-față a oamenilor este intersubiectivă. Intersubiectivitatea implică cu mult mai mult decât tipul de interacțiune mediate de tehnologie, de tip stimul-reacție denumit actualmente "interactiv". Nu este deloc un răspuns la stimuli, nu este o alterare mecanică a unor procese precodate de trimitere și recepție. Intersubiectivitatea este reciprocă. Este un schimb continuu între două conștiințe. În locul unei alternanțe de roluri între caseta A și caseta B, între subiectul activ și obiectul pasiv, este o intersubiectivitate continuă care merge în permanență în ambele direcții.
Dacă montezi două penduluri de ceas alăturate pe un perete, vor începe treptat să penduleze împreună. Se sincronizează reciproc, preluând unul de la altul vibrații minuscule pe care fiecare le transmite prin perete. Orice două obiecte care oscilează aproximativ în același interval, dacă sunt fizic apropiate unele de altele, vor avea tendința să se fixeze și să pulseze exact la același interval. Obiectele sunt leneșe. Necesită mai puțină energie să oscilezi în cooperare decât în opoziție. Fizicienii numesc această frumoasă lenevie sau economie de resurse: blocare în stare de reciprocitate sau sincronizare.
Toate ființele vii sunt oscilatoare. Vibrăm. Amibă sau om, pulsăm, ne mișcăm ritmic, ne schimbăm ritmic; menținem ritmul. Puteți vedea acest process la microscop, când amiba vibrează în frecvențe atomice, moleculare, la nivel subcelular și celular. Acea pulsație constantă, delicată și complexă este procesul vieții în sine, devenit vizibil.
Noi, creaturi uriașe cu multe celule, trebuie să coordonăm milioane de oscilații cu frecvențe diferite, interacțiuni dintre frecvențe, în corpul nostru și în mediul nostru înconjurător. Cea mai mare parte a coordonării este efectuată prin sincronizarea impulsurilor, prin antrenarea bătăilor într-un ritm atotstăpânitor, prin sincronizare.
Precum cele două penduluri, deși prin procese mai complexe, doi oameni împreună se pot bloca în stare de reciprocitate. Relațiile umane reușite presupun sincronizare. Altfel, relația este fie incomodă, fie dezastruoasă. [...]
Când spui un cuvânt unui ascultător, vorbirea este un act. Și este un act de reciprocitate: ascultarea ascultătorului permite vorbitorului să vorbească. Este un eveniment comun, intersubiectiv: ascultătorul și vorbitorul se sincronizează unul cu celălalt. Ambele amibe sunt în mod egal responsabile, inclusive la nivel fizic, implicate imediat în împărtășirea unor părți din ele însele.
Comunicarea reciprocă între vorbitori și ascultători este un act puternic. Puterea fiecărui vorbitor este amplificată, crescută prin sincronizarea ascultătorilor. Puterea unei comunități este amplificată, crescută prin sincronizarea sa reciprocă în vorbire.
De aceea, rostirea este magică. Cuvintele au putere. Numele au putere. Cuvintele sunt evenimente, înfăptuiesc lucruri, schimbă lucrurile. Ele transformă atât vorbitorul, cât și ascultătorul; ele hrănesc cu energie înainte și înapoi, amplificând-o. Ele provoacă înțelegerea sau emoțiile înainte și înapoi, amplificându-le.
Întrebări pentru reflecție:
Ce înseamnă sincronizarea reciprocă pentru tine? Poti împărtăși o poveste personală despre un moment în care ai simțit sincronizare reciprocă în comunicarea cu cineva? Ce anume te ajută să rămâi dedicat/ă stării de reciprocitate?
----------------------------------------
Ursula Kroeber Le Guin a fost un romancier american de science fiction. Fragmentul de mai sus este extras din "Magia conversației umane reale".