Dropping Out, Like The Buddha

Author
Jane Brunette
662 words, 22K views, 17 comments
Image of the WeekRenuntand, precum Buddha
- de Jane Brunette

In vremuri in care a fi super ocupat este o medalie de onoare si a indeplini sarcini cea mai valoroasa virtute, in care activistii promoveaza proteste citandu-l pe Martin Luther King cu fraza “Pentru ca raul sa triumfe, trebuie ca oamenii buni sa nu faca nimic”, am facut ceva de neconceput. Am renuntat.

Nu imi placea sa ma razboiesc si incepeam sa ma deprim. Intr-o buna zi am avut aceasta revelatie: daca vreau pace, trebuie sa incetez sa imi mai fac dusmani. Asa ca am renuntat.

Sunt intr-o companie buna. Si Buddha a renuntat, de asemenea. El a fost hipiotul initial.

Buddha a fost un print care a avut totul: putere, prestigiu, bani, placere senzuala, dar toate aceste lucruri lumesti ravnite au parut nesemnificative cand in cele din urma a trebuit sa se confrunte cu realitatea suferintei, mortii si impermanentei/efemeritatii. Asa ca si-a aruncat hainele fabuloase si a pribegit prin paduri in cautarea unui inteles mai profund.

Sunt sigura ca au existat persoane in regatul sau care l-au judecat, care au gandit ca aceasta renuntare era egoista. Nu ar fi putut sa faca mai mult bine ca si rege decat ca un yogi hoinar? Ce risipa/pierdere. Dar Buddha cauta o solutie mult mai radicala decat a isi ajuta oamenii din regat sa obtina o prosperitate temporara. Ca si mine, isi dorea sa puna capat suferintei.

Asa ca a renuntat si a pribegit. A avut tot felul de experiente in cautarea adevarului. A fost atat de pasionat in cautarile sale, incat a incercat si ascetism extrem, tinand post pana cand a devenit un schelet, sperand ca acest lucru ii va provoca iluminarea. In cele din urma, cand aproape era mort de foame si delira, o femeie care mulgea vacile a trecut pe langa el si i-a spus un lucru evident: “Te imbolnavesti/Iti faci rau tie insuti. Poftim niste terci”.

Ma intreb daca femeia si-a dat seama ca oferta ei simpla de mancare care sa creeze o stare de bine i-a oferit lui Buddha mecanismul catre intelegerea esentiala. Poate a uitat imediat de gestul ei - un mic act de bunatate pentru un strain, dupa care s-a intors la vacutele ei. Nu cred ca i se recunoaste indeajuns meritul. Daca femeia nu ar fi avut o perspectiva clara/nu ar fi avut o abordare ferma si nu ar fi oferit umilul ei adevar, atunci Buddha, in cautarea sa incapatanata a adevarului absolut, ar fi putut sfarsi ca un oricare alt hipiot epuizat, decedat din cauza exceselor sale.

Dar din fericire pentru noi, Buddha avea inca ceva neincredere in sine. A ascultat cu atentie cand femeia a vorbit, deschis posibilitatii ca ea sa stie ceva ce el nu stia. Si apoi a mancat terciul. Facand asta, a avut o revelatie profunda pe care si-a bazat filosofia Caii de mijloc: nu are sens sa mergi catre extreme. Cel mai bine este sa cultivi echilibrul.

Nu imi place indoiala de sine, dar cred ca este un lucru bun pentru ca tine investigarea activa: stiu ca pot gresi. Acest lucru este in sine o reusita, tinand cont de cat de convinsa eram ca perspectiva mea era intotdeauna corecta din punct de vedere moral si cea mai adevarata. De fapt, acum sunt destul de sigura ca undeva, inauntrul nostru, niciunul dintre noi nu stie cu adevarat daca ceea ce facem la final va fi de folos sau va rani. Putem sa admitem acest lucru dar chiar si asa sa continuam sa facem tot ce putem mai bine cu instrumentele pe care le avem?


Intrebari-samanta pentru reflectie:
Ce inseamna “a renunta precum Buddha” pentru tine? Poti sa impartasesti o experienta personala cand ai renuntat la extreme pentru a iti gasi linistea? Ce te ajuta sa cultivi echilibru?
 

Excerpted from article here.


Add Your Reflection

17 Past Reflections