What Happens When We Wonder?

Ce se întâmplă când ne minunăm?
De Katie Steedly

Când mă gândesc la minune mă gândesc la cascade, nou-născuți și balene. Mă gândesc la semințe, fulgi de zăpadă și curcubeu. Ma gândesc la fulgere, zgârie-nori și mătase. Minunea sfidează descrierea. Adesea, când mă minunez, rămân fără cuvinte. Minunea nu se întâmplă în fiecare zi.

Ce se întâmplă atunci când ne minunăm?

Oamenii se înțeleg. Când sunt cuprinși de uimire, în general nu zbiară, nu se ceartă, nu se luptă și nici nu se înfurie. Uimirea aduce oamenii împreună. Cu toții suntem de acord că florile sunt minunate. Cu toții suntem de acord că puii de rață sunt minunați. Suntem cu toții de acord că recifele de corali sunt minunate. Fluturii? Minunați. Ciocolata? Minunată. Apusurile? Minunate. Uimirea ne oferă un moment în care ne putem împreuna mâinile, (poate) înlăcrimați și în care putem găsi lucruri care ne unesc.

Zgomotul vieții se estompează. O tăcere asemănătoare cu uimirea care ne lasă fără cuvinte se abate asupra noastră atunci când trăim o minune. O tăcere blândă care depășește cuvintele ne ușurează tensiunea. Reflecția portretizează momentele minunate cu reverență. Minunăția este calmă în haosul lumii. Am aflat acest lucru pe drumul spre Hana în Maui, când a trebuit să-mi reamintesc că iPhone-ul meu nu era la fel de important ca măreția unui vulcan. A trebuit să renunț la zgomot și să fiu prezentă în minunăția momentului.

Cele mai bune părți din noi înșine ghidează gândurile și acțiunile noastre. Recunoștința, compasiunea și înțelegerea se nasc din momentele minunate. Interconectarea noastră, poveștile noastre, visele noastre, istoriile noastre ne leagă atunci când ne permitem să ne minunăm: să vedem cu adevărat, să atingem cu adevărat, să gustăm cu adevărat și să auzim cu adevărat. Crearea minunilor și prezența noastră în starea momentelor de uimire în viețile noastre contribuie la sinele nostru cel mai înalt. Avem mai puțin timp să fim mai puțin decât potențialul nostrum atunci când ne minunăm. Orizontul nostru se fixează mai sus.

Suntem conectați la lumea naturală. Natura este minunată. Ghețarii. Fiordurile. Mangrovele. Munţii. Reciful de corali. Oceanele. Toate animalele. Toate plantele. Toate stelele și planete și galaxiile. Ne mirăm când vedem frumusețea din toate de aceea, și ne simțim legați și interdependenți și recunoscători. Aprecierea și respectarea minunăției lumii naturale creează un mediu de protecție și apartenență prin care vor cunoaște și generațiile viitoare mirarea față de natură.

Miracolele se pot intâmpla. Uimirea mă ​​determină să cred în minuni. Fiecare zi este un miracol. Soarele care răsare. Inima mea care bate. Respirația care îmi curge lin spre interiorul și exteriorul plămânilor mei. Faptul că tot ceea ce decurge cu perfecțiune este miraculos. Dă-mi voie să fac un pas mai departe. Capacitatea noastră de trece prin experiența de a ne minuna, atunci când ne cad fălcile și timpul se oprește în loc, este un miracol. Senzația de uimire și bucuria și fericirea care decurg din ea, este un miracol. Sper să cunoaștem mai multă, tot mai multă și mai multă uimire.

-----------------------------------
Întrebări pentru reflecție:
Ce înseamnă mirarea pentru tine? Poți împărtăși o poveste personală despre un moment când ai trăit uimirea? Ce te ajută să păstrezi starea de uimire în viața ta?

Katie Steedly este o căutătoare, gânditoare și scriitoare. A călătorit pe Abel Tasman, s-a îmbăiat în apele vindecătoare ale Tirta Empul și aleargă un maraton în căutarea „de ce-ului”. Ca o femeie care trăiește cu sindromul Turner, consideră că fiecare zi este un miracol.