What Exactly Is Love?

Ce-o fi iubirea?

--de J. Krishnamurti

Frica nu este iubire, dependența nu este iubire, gelozia nu este iubire, posesivitatea si dominarea nu sunt iubire, responsabilitatea si datoria nu sunt iubire, compatimirea de sine nu este iubire, agonia de a nu fi iubit nu este iubire, iubirea nu este opusul urii, asa cum nici umilitatea nu este opusul vanitatii.
Daca le poti elimina, nu prin forta, ci asa cum ploaia spala o frunza încărcată de praful prea multor zile, atunci, poate, vei intalni aceasta floare neobisnuita, dupa care fiecare om tanjeste.
Daca nu ai parte de iubire, si nu doar de cateva picaturi, ci din abundență, daca nu esti plin cu iubire, se va alege praful de lume . Cu capul știi prea bine că este esențială unitatea omenirii si ca iubirea este singura cale, dar cine te va invata de fapt cum sa iubesti? Atunci cand exersezi disciplina si vointa de a iubi, iubirea se risipește. Dacă încerci sa iubesti după vreo rețetă sau metoda, s-ar putea sa devii foarte priceput la asta, poate mai bland sau mai non-violent, dar toate acestea nu au de-a face cu iubirea.
In aceasta lume zbuciumată si aridă nu este iubire din cauza ca plăcerea si dorinta au intaietate, si totuși viața de zi cu zi nu are niciun sens fără iubire. Si nu poate exista iubire fara frumusețe. Frumusețea apare doar atunci cand inima si mintea ta stiu ce este iubirea. Fără iubire în chipul frumuseții, nu exista nici virtute, si, cum bine știm, orice am încerca, fie sa imbunatatim societatea, fie sa hranim oamenii săraci, nu vom face decat sa cream si mai multă dezordine, pentru ca fără iubire, doar uratenia si sărăcia sunt posibile in mințile si in inimile noastre. Atunci cand este iubire si frumusețe, orice ai face este binevenit, este in ordine. Cand stii cum sa iubesti, poți sa actionezi din iubire, poți face ceea ce-ti place si asta asta va contribui la rezolvarea tuturor problemelor.

Așadar, ne punem întrebarea: ar putea mintea sa cuprinda iubirea in lipsa disciplinei, fără conceptualizare, fără impunere, fără cărți, fara învățători sau lideri - sa o simta așa cum se simte un apus incantator? Mi se pare ca este nevoie de un ingredient cheie, si anume pasiunea-fara-obiect - pasiune ce nu este produsul vreunui angajament sau atașament, pasiune ce nu este ravna. Omul ce nu stie ce este pasiunea, nu va cunoaste nici iubirea, deoarece iubirea ia naștere doar cand omul renunța la sine.
O minte ce căuta iubirea, nu este o minte pasionala si doar cautand iubirea, mintea o va gasi - o va descoperi pastrandu-se deschisa si nu ca rezultat al vreunui efort sau din experiența. Veți afla ca o astfel de iubire nu aparține timpului; o atare iubire este atat personala, cat si impersonala, este in același timp una si mai multe. Precum parfumul unei flori pe care fie il simți, fie rămâne neobservat. Floarea este acolo pentru toți si pentru acela care face efortul sa-i simtă parfumul pe deplin si sa o priveasca cu incantare. Intr-o gradina, fie ca ne aflam mai aproape sau mai departe de floare, pentru aceasta este egal deoarece din abundenta sa imparte parfumul cu oricine.

Iubirea este mereu noua, proaspătă si vie. Nu are trecut si nici viitor. Este dincolo de agitatia gandurii. Doar mintea inocenta cunoaște ce este iubirea, iar mintea inocenta poate trai intr-o lume care nu este inocenta. A descoperi acest lucru extraordinar - pe care omul l-a căutat dintotdeauna prin sacrificii, prin rugăciune, in relații, prin sex, prin toate formele de plăcere si durere - este posibil doar atunci cand mintea se înțelege pe sine si ajunge firesc la capăt de drum. Doar atunci iubirea nu are opusuri. Doar atunci iubirea nu are conflicte. Doar atunci, daca nu stii ce sa faci, nu faci nimic. Nimic, nimic. Doar atunci esti pe deplin linistit in interior. Înțelegi oare ce înseamnă asta? Înseamnă ne-cautarea, ne-doritul, ne-urmaritul; nu este niciun centru pentru nimic. Doar atunci este iubire.